De la fani – Blitz vs. The Mechanic

Dis de dimineaţă am părăsit Clujul gălăgios pentru liniştea muntelui. Două zile o să mă  relaxez la Cabana Moţilor. Până revin vă las cu o recenzie scrisă de un fan, căruia îi mulţumesc, Alex Slaniceanu aka. Saxon şi cu rubrica de mâine a colegei Andreea.

Blitz vs. The Mechanic

Două filme cu Jason Staham în aceeşi săptămână e mult chiar şi pentru unul ca mine, obişnuit să mănânce acţiuni,  thrillere şi comedii pe pâine. Jason Statham nu face parte dintre favoriţii mei. Nu-l plac nici ca actor şi nici ca persoană. Pur şi simplu nu mi-e simpatic. Nu prea râde, nu-l prind rolurile grave, nu-l avantajează replicile inteligente. E un carator de pumni şi un distrugător de maşini, asta când e calm. Dacă nu ai două basculante cu efecte pirotehnice şi vreo 2-3 camioane cu gloanţe oarbe, nu te bagi să faci un film cu Jason.

Jason Statham e englez şi se vede asta de departe. În plus, accentul său de british obosit, care citeşte ziarul într-un pub obscur de cartier, cu pint-ul de guiness în faţă, nu e la fel de şarmant ca cel propus de sir Anthony Hopkins,  Sean Connery sau Pierce Brosnan. Până şi Liz Hurley are un accent british mai sexy decât Jason Statham.

Primul film se numeşte The Mechanic. Este american iar în film Jason bea whiskey. Probabil Jack Daniels. Ascultă jazz şi e obsedat de praful care s-ar putea pune pe pick-up. Asta când are timp de jazz. El este The Mechanic, un asasin plătit cum s-ar spune, la fel ca şi The Cleaner, alt job care inspiră încredere prin State. Americanii au venit cu de toate, inclusiv cu un parc auto care urma să fie măcelărit la filmări. Reţeta de succes? Sau pur şi simplu, nicio casă americană de film nu se poate abţine de la asta? Spune-mi câte maşini distrugi ca să-ţi spun cât de bun o să fie filmul! Cred că aşa merg lucrurile acolo. Ok, The Mechanic nu este un film bun cu siguranţă, dar e o opţiune de luat în seamă, pe ploaie, la supărare, sau când ai un pahar cu ceva tare în mână. Merge şi în grup, cu condiţia să nu fie nimeni atent la film şi să se socializeze pe alte teme. Odată terminat filmul, nimeni n-o să vrea să-l revadă, chiar dacă într-un caz extrem de fericit, s-a văzut totuşi mai mult de jumătate din film.

În nici un caz nu vreau să propun acest film spre discuţie. Ceea ce urmăresc eu, e să arăt care este totuşi diferenţa dintre un film prost, dar american, şi un film la fel de prost, dar englezesc, ambele avându-l pe Jason Statham în prim plan. În primul caz avem o acţiune deschisă, nişte urmăriri, ceva suspans, 2-3 replici interesante. Raportată la spaţiu, acţiunea filmului, propune totuşi o arie largă, în care măcar peisajul nu te lasă să te plictiseşti. America e America. De când mă ştiu am preferat filmele americane măcar şi pentru simplul fapt că într-o oră şi jumătate aveam ocazia să fac baie în ocean, pe la Miami, apoi să fac o plimbare pe cărările de la Grand Canyon, puteam să călăresc în Texas pentru ca apoi, imediat, să înfrunt zăpezile din nord, de la graniţa cu fraţii canadieni. Asta cînd nu hălăduiam prin Europa, America de Sud sau mai simplu, când nu treceam graniţa spre Mexic.

Dialogul din filmele americane e mult mai aproape de adevăr, mai natural. Actorii americani sunt atât de naturali încat cu greu faci diferenţa dintre personajele reale şi cele din film. Gesturile lor sunt mai fireşti. Dacă spui despre un film american că e prost, atunci probabil că te referi la acţiunea care e previzibilă şi la scenariu, care e unul slab. The Mechanic nu este cel mai prost film pe care l-am văzut. E doar un film slăbuţ, dar are multă acţiune şi asta poate binedispune la un moment dat. Este un film de mall, ca să zic aşa, adică merge cu cola şi popcorn.

Al doilea film cu Jason Statham este Blitz. Englezesc pur sânge. Cu englezi. În Londra. Se vrea un film de acţiune cu gangsteri, criminali, şi un poliţist dur, gen Seagal, sau Bruce Willis de peste ocean. Dar cum să fie el un film dur, când abundă de poliţişti amabili cum sunt cei englezi, când majoritatea celor din film poartă costume impecabile şi sevesc ceaiuri, când atmosfera londoneză este atât de calmă şi de liniştită, iar autorităţile au totul sub control. Este greu de imaginat că într-un oraş ca Londra, cu o cameră cctv la fiecare a doua cracă dintr-un pom, se pot întâmpla chestii, se pot trafica chestii, se pot urmări unii pe străzile aglomerate, când în mod normal, în 5 minute ai un elicopter al poliţiei deasupra şi vreo 10 maşini după tine.

Pub-urile tradiţionale englezeşti nu seamănă deloc cu barurile americane, viaţa infracţionară de noapte londoneză nu rivalizează cu cea dintr-un oraş american cu o rată a criminalităţii extrem de ridicată, iar tipologia umană britanică, puternic afectată de multiculturalism,  predispune mai cu seamă la romantism sau filme despre fotbal. Nici măcar horror-urile englezeşti nu au reuşit să se impună pe piaţă În schimb, un film având o temă profund socială, sau o idilă romantică, are toate şansele saăfie bine primit de public.

Verdict aşadar în cazul celor două filme cu Jason Statham amintite: thumb up for the american! De văzut în dauna celui englezesc, dar nu prevăd regrete mari pentru cei care le ocolesc pe amandouă.

Articol scris de Saxon.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
No Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *