De jueves a domingo

Luni la TIFF – De Jueves a domingo

După întâlnirea cu Melissa Leo, am dat o fugă şă văd Zână(La Fee) şi apoi spre seară m-am îndreptat spre cinematograful Victoria pentru a viziona De jueves a domingo, film aflat în competiţia oficială. Ajuns la cinematograf cu 30 de minute înainte de începerea filmului, am fost plăcut surprins să văd câtă lume se înghesuia să vădă un film anonim. N-am mai prins bliet cu loc, dar cu puţin noroc şi ajutor din partea voluntarilor am reuşit să văd producţia chiliană de la balcon. Înainte de începerea filmului, organizatorii ne-au prezentat un scurt metraj – La Leyada, un film horror deosebit de violent despre vârcolaci. Nu prea m-a încântat, dar a fost un bun digestiv înainte de o dramă de familie.

De Jueves a domingo spune povestea unei familii cu doi copii care pleacă într-o excurise cu maşina în nordul statului. E genul de excursie neplanificată, liberă, o excurise care nu limitează şi exploatează la maxim plăcerile simple, copilăreşti. Aventura începe joi dimineaţa şi ţine până duminică. Deşi ar trebui să fie o poveste tristă pentru că părinţii au decis să se despartă, elementele de dramă sunt exploatate altfel (prin tăcere sau prin simpla enunţare a lor). Timp de 90 de minute se insită pe plăcerile nevinovate ale copilăriei şi pe un peisaj arid, exploatat inteligent de o cameră deseori captivă în interiorul maşinii. Camera de filmat nu părăseşte interiorul maşinii decât atunci când familia face acest lucru, nu realizează o imagine de ansamblu a ceea ce este în jur decât atunci când familia este liniştită, decât atunci când nimeni nu mai are nimic de spus şi fiecare stă linişitit. De jueves a domingo este un film despre inimitatea unei familii timp de patru zile şi de aceea exteriorul este exploatat doar când activitatea familiei permite acest lucru.

TIFF

Excurisa este pentru copii, încercările de împăcare sunt reduse. Tristeţea se observă pe chipul mamei, neîmpăcată încă cu ideea despărţii. Dintre cei doi copii, Lucia pare să bănuiască ceva pentru că uneori se observă şi pe chipul ei urme de tristeţe.

Timp de patru zile copii se distrează, învaţă să conducă maşina, se joacă în natură şi pentru o experienţă de neuitat tatăl îi pune şi pe capota maşinii în timp ce conduce. Fericirea e vizibilă dar s-ar putea să fie ultima experienţă ca o familie unită. Când ziua de duminică începe, starea emoţională a mamei se modifică. Faptul că soţul ei şi-a găsit o altă locuinţă determină prăbuşirea emoţională şi o rătăcire prin deşert. În acest moment încep şi câteva scene bizare, scene în care mama dispare prin deşertul arid. Lucia se duce dup ea, dar se trezeşte la un moment dat sigură. Pustietatea sugerează mai degrabă despărţirea şi sfârşitul unei familii unite şi fericite.

De jueves a domingo e povestea de despărţire a unei familii, e un film în care atmosfera contează(calustrofobică mai ales în interiorul maşinii) şi cuvintele mai puţin. Nu ştiu dacă e cel mai bun film din competiţie, dar în mod cert regia este excelentă şi tânăra Dominga Sotomayor, merită felicitată şi urmărită în continuare.

Notă:7/10

Trailer

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
Tags:

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *