Columbus Circle

Columbus Circle, 2012

Hitchcock pe la 18 ani

Recenzie scrisă de Anca G

Nota mea: 8/10

Mi-s dragi de mor săptămânile în care mi se întâmplă să văd film bun după film bun. După ce-am văzut bijuteria aia (toxică) de We NeedTo Talk About Kevin, despre care am și scris marțea trecută, acum o să scriu despre o altă superbitate (știu, am supărat DEX-ul) de film, și anume Columbus Circle. Produsul e proaspăt, scrie 2012 în titlul articolului și vine din partea lui George Gallo, care ne-a mai servit și My Mom’s New Boyfriend prin 2008. Regizor de încredere, știe să jongleze cu thrillerele (și comediile, dar nu e cazul)! În distribuție o găsim pe Selma Blair (aia din Hellboy), Amy Smart (umm… nu e ea o actriță mare-mare, dar am văzut-o prin The Butterfly Effect și alte câteva filme care-aveau nevoie de o blondă rea), Kevin Pollak care face un rol cu adevărat savuros, dar scurt (o să vedem de ce), și alții… și alții… și alții.

Columbus Circle Apartments este un complex de apartamente de închiriat din New York, destul de cu ștaif. Nici nu-s sofisticate – le închiriază numai bogătașii, și nici nu-s mari, doar cam cât un palier întreg de bloc comunist, sau mai mult. În fine. În Columbus Circle, poliția apare cu noaptea-n cap să inspecteze moartea suspectă a unei femei de vreo 80 și ceva de ani, care mai avea și cancer. 80 de ani, cancer, moarte … suspectă? Da, nouă ne-ar da cu virgulă, dar poliția crede că bătrâna a fost de fapt ajutată să moară, ajutată atât de bine, încât a aterizat în cap de pe scări, a lăsat pe covor o băltoacă de sânge de toată frumusețea, și nici măcar n-a murit pe loc, ci a suflat până când a găsit-o paznicul complexului. Ba mai mult, atunci când a fost găsită, se zvonește prin complex, încerca cu disperare să spună ceva.

De la apartamentul bătrânei, poliția ajunge la paradisul tăcut al lui Abigail Clayton, vecina de peste drum a bătrânei. Aby e un caz cel puțin ciudat. N-a ieșit din apartamentul ei de mai bine de 12 ani. Dacă are nevoie de ceva, îi scrie paznicului o scrisoare prin care îi cere să-i aducă… știu și eu… praz, urdă, caș de oaie și alte minuni – glumesc. Aparent, n-are familie și  nici prieteni, cel mai apropiat și singurul om care vorbește cu ea și o vizitează e un doctor, Fontaine, care joacă uneori și rolul de consilier psihologic. Și zic consilier psihologic pentru că Aby posedă, din câte ne dăm seama din film, o anume problemă pe fond nervos. O frică de oameni, de exterior, ne nou, de schimbare, care a făcut-o să se izoleze și să se mulțumească cu propria-i companie (nici măcar un câine n-are). Aici filmul iese puțin din sfera credibilului, cel puțin pentru mine, căci eu nu prea văd cum ar putea un om să nu iasă din casă timp de 12 ani! – eu m-aș spânzura de clanța ușii/ m-aș arunca de la parter/ din pat/ de pe covor dacă aș fi nevoită să fac asta fie și numai o săptămână. În regulă, trecem peste, pentru că producția ne dă destule motive să uităm aspectul ăsta.

Nenea polițaiu`, Jerry Eaans (JasonAntoon) se luptă ceva timp până să fie primit în apartamentul lui Aby și are destul spirit de observație încât să surprindă pe farfurioara de ceai un M frumos arcuit, simbol pe care se hotărăște să-l cerceteze. Între timp, viața în Columbus Circle pare că își reia bunul mers. În apartamentul eliberat după moartea bătrânei se mută o aproape familie cu aere burgheze: un el, Charlie cu mutră de afacerist și o ea, Lilian, demoazelă pe tocuri cu apucături de pițipoancă (îi mai lipsește un chiuaua). De-aici filmul se transformă într-o poveste à la Agatha Christie cinematografică, cu destule răsturnări de situație încât să te țină permanent în alertă și să te –aproape- amețească.

 

Nici un personaj nu se dovedește a fi ceea ce pretinde că este. Lilian și Charlie joacă magistral o piesă de teatru în care ea e femeia rănită și maltratată de un soț prea stresat și bețiv, care cere ajutor la vecina de peste drum, el, soțul care se întoarce beat de la muncă și greșește apartamentul, intrând în… apartamentul vecinei de peste drum. Oare de ce mai toate frazele din recenzia asta au avut parte de câte un aproape, aparent și oare de ce toate faptele au legătură cu vecina de peste drum? Piesa pusă la cale de cuplu nu are alt scop decât asigurarea pătrunderii în apartamentul lui Aby, cheia întregului film, în fapt, o moștenitoare care se ascunde de trecut și de traumele din copilărie, o femeie chinuită care nu are încredere decât în doctorul Ray Fontaine.

Stop joc și derulați cu un paragraf mai sus: nici un personaj nu se dovedește a fi ceea ce pretinde că este. Ray nu-i este consilier lui Aby decât în față. Vecinii de complex ai femeii nu mor degeaba, Lilian și Charlie nu-i sunt străini lui Ray, ci totul face parte dintr-o șaradă de proporții uriașe, prin care se urmărește secarea de bani a moștenitoarei. Paznicul hotelului, care-și dă seama de întregul joc, recunoscându-l pe Charlie din închisoare este rapid lichidat de către cuplul-minune, iar singura speranță a lui Aby rămâne nenea polițaiu` pe care-l servea ea așa de politicos cu ceai la începutul filmului. Și toate, datorită/din cauza simbolului M, care se dovedește și el a fi un W, blazon al adevăratei familii a lui Aby.

Din tânăra care depunea eforturi supraomenești doar ca să înainteze câte un pas pe holul complexului, din cea care se izolase complet de lume, Aby devine o femeie independentă, plină de încredere în sine, atunci când realizează că nu se poate baza decât pe ea însăși. Reușește să devină, din păcălit, un păcălitor, și să întoarcă toată șarada atent construită în favoarea ei. Metamorfoza ei are loc pe un soundtrack care amplifică stările și comportamentele personajelor.

Dincolo de laude, filmul ridică și multe semne de întrebare: de ce timp de 12 ani nu s-a întâmplat nimic care să pună în pericol integritatea și averea lui Aby, dacă așa-zișii ei confidenți știau cine este și cââââte deține? Cum de reușește tânăra să treacă prin schimbări de ordin psihic atât de bruște în atât de puțin timp? Cum de reportajele despre adevărata ei identitate apar chiar în momentele alea la TV/prin presă?

Trecând peste găselnițele astea, filmul rămâne unul foarte bun, care te suscită la maxim și nu te plictisește nicio secundă, un film polițist/thriller/mistery cum de mult n-am mai văzut și care mă face să cred că așa ar fi arătat o producție din partea unui Hitchcock de 18 ani. 8 din 10!

Trailer

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
One Comment

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *