Cloud Atlas, 2012

Cloud AtlasCloud Atlas

E un lung

By Anca G

Eram prin generală când o colegă încerca să recite Ce e amorul, a lui Eminescu. Din prea multă emfază, tipa nu a putut rosti decât primele două versuri, urmând ca imediat să rămână fără voce, deci poezia a sunat cam așa: Ce e amorul? – E un lung! Aceeași fază aveau s-o pățească prin 2012 trei regizori, unul și unul, care-au încercat să facă un film care să fie pomenit de nepoți nepoților, cu multe milenii după premieră, dar le-a ieșit tot… un lung!

Acei regizori erau Lanași Andy Wachowski și Tom Tykwer care turnau mândrii nevoie-mare Cloud Atlas. Un colos de film cu o distribuție impresionantă care-i reunește pe Halle Berry, Tom Hanks, Hugo Weaving, Jim Sturgess, Hugh Grant, Susan Sarandon, Ben Whishaw, etc. te face să-l cataloghezi încă dinainte de vizionare drept Cel mai bun film făcut vreodată, iar dacă mai afli că e și filosofic, ești deja în pericol să cazi din picioare de extaz. Totuși, vizionarea filmului te convinge că lucrurile nu stau chiar așa, și (mai ales) că părerile conform cărora „filmul nu e pentru oricine” aparțin unor oameni care nu au înțeles nimic din ecranizare dar cărora li se pare că au stea în frunte dacă au supraviețuit celor aproape 3 ore de stat cu ochii în marele ecran.

Hai să-i aflăm mai întâi povestea… adică poveștile, căci Cloud Atlas se compune din 6 povești care se întind pe parcursul a 5 secole din existența Terrei și nu numai. Să mă apuc să le povestesc e ca și cum aș încerca să rezum romanele lui Proust, așa că voi face un inventar.

1. 1849, vremea sclaviei, tânărulAdam Ewing (Jim Sturgess) este otrăvit de un moș jucat impecabil de Tom Hanks și salvat de un negru proaspăt eliberat din sclavie, ceea ce îl convinge să lupte împotriva oricărei forme de sclavagism.

2. 1936, Robert Frobisher, tânăr compozitor bisexual compune simfonia în 6 părți, Cloud Atlas, în timp ce muncește ca angajatul bătrânului muzician VyvyanAyrs (Jim Broadbent). Babalâcul găsește partiturile și vrea să-și însușească opera; ca răsplată, tânărul îl împușcă și se sinucide, după ce citește jurnalul lui Ewing și-i scrie amantului său.

3. 1973, Luisa Rey (Halle Berry), jurnalistă, încearcă să-i calce pe urme tatălui său și să oprească planurile distrugătoare ale unei organizații corporatiste, nu înainte de a se întâlni în lift cu amantul lui Frobisher,

4. 2012, singurul episod al filmului care m-a făcut să exclam: „bestial!”: bătrânul TimothyCavendish, editor escroc este închis de frac-su la un azil de bătrâni după ce încearcă a mia oară să-i ceară bani. Cu mintea ageră și ajutat de alți bătrâni senili, Cavendish își încearcă evadarea.

5. 2144, în Neo Seul, Coreea, sclava/clona Sonmi-451 este salvată de la a fi transformată în mâncare pentru… alte sclave (genial cadrul cu fabrica de cârnați de coreence) și are, înainte să moară, ocazia să se ilumineze: „fromwombtotomb, ourlives are notourown„, laitmotivul filmului și cel mai sâcâitor refren pe care l-am auzit în 2012.

6. 2321 și 2346, o societate tribală post-apocaliptică o crede pe Sonmi zeiță, și o venerează ca atare. Lumea, deși evoluează cu 300 de ani, e redusă la stadiul de trib care crede în zei și demoni, salvat din nou de la distrugere și dus pe o planetă dintr-o altă galaxie de Meronym, reprezentanta unei civilizații net evoluate.

Cloud Atlas nu e o capodoperă, nu e nici un film prost, ci o ecranizare ratată.

Plusuri:

• În primul rând, efectele vizuale sunt teribile și te zguduie ideea muncii din spatele costumelor și machiajelor care surprind perfect spiritul unei epoci trecute. Zic trecute, pentru că cele futuriste mi se par pe alocuri, exagerate. De la un moment dat, pielea crestată și circuitele de pe tâmple încep să fie cel puțin agasante. (nu în halul în care se prezenta pielea albastră a locuitorilor Pandorei, totuși)

• Ideea filosofică a reîncarnării, cu dublu tăiș: cât de bine te simți știind că acele crime pe care le săvârșești în prezent te vor urmări în viitor? Cât ești în stare să evoluezi? Vei căuta libertatea ființei umane după ce ai fost salvat de la moarte tocmai de un sclav, sau te vei complace în situația ta de surghiunit homosexual și vei recurge, ca un laș, la suicid?

• Simfonia care dă numele filmului (și a romanului care i-a stat la bază), Cloud Atlas, element care susține poveștile. Dacă scenariștii ar fi tăiat celelalte „dovezi” de continuitate a sufletului și repetabilitate a istoriei și ar fi lăsat doar simfonia, era perfect.

• Bestial umorul negru inserat în povești. Am râs copios mai ales în cazul personajului TimothyCavendish care, fiind prins de părinții iubitei gol în camera acestuia, încearcă să-și ascunde zonele intime cu singurul lucru care-i stă la îndemână – pisica fetei. Și cu ocazia asta se alege cu un testicul mușcat bine de tot de mâță. Episodului îi face concurență doar metoda ingenioasă a unui scriitor de a scăpa de un critic răutăcios: în înșfacă la subsuoară și-l aruncă de la etaj.

Puncte slabe:

• Sistemul alambicat de aluzii. Semnul din naștere, element de marcaj fizic al „eliberatorilor” Ewing, Luisa Rey eșuează prin prezența sa pe corpul homosexualului care refuză lupta, preferând calea ușoară a suicidului.

• Conectorii poveștilor – ar fi fost mai mult decât suficient să fie doar unul din fiecare, frumos și curat: hop din povestea 1 – țop în povestea 2 (sau 3, sau 4, nu e musai să le luăm în ordine), pe fundalul simfoniei

• Machiajul exagerat pe alocuri te face să nu mai distingi actorii și să-ți petreci un timp prețios în încercarea de a ghici cine e cine, în loc să înțelegi poveștile

• Dictonul filmului care se repetă agasant, de parcă întregul său public ar fi format din tâmpiți. Da, frate, am înțeles că dacă-l otrăvesc pe unul într-o viață, o să fiu villan și-n celelalte, nu-i cazul să mă iei de prost.

• Hiper-fragmentarea poveștilor se soldează cu obținerea unor episoade atât de scurte din fiecare, încât te obosește din primul sfert de oră

• Lungimea macabră a filmului. 170 de minute, dar filmul dă impresia de 170 de ore! Dacă te trezești uitându-te la ceas după prima jumătate de oră, e de rău.

• Ghiveciul de genuri. Probabil regizorii chiar au crezut în Apocalipsa mayașă și au vrut să strângă în palmares toate genurile cinematografice existente, dar să ni le servească, fără excepție, în același film, e obositor.

Despre Cloud Atlas nu ai cum să scrii puțin, dar nici nu ai cum să ai o părere bine definită, dacă ești un pic lucid. Nu e o capodoperă și asta o demonstrează punctele slabe de mai sus. Nu e un eșec, pentru că spectacolul vizual e unul la o mie. Cloud Atlas va rămâne doar un lung la care nepoții noștri nu se vor uita din plictiseală, și pe care noi îl vom reține ca ecranizarea despre metempsihoză, într-o mie de ore. Am vrut să-l notez cu 5/10, dar mi-a plăcut prea mult munca celor care s-au ocupat de efectele vizuale, așa că-i dau un 6/10. Părerea mea!

Trailer Cloud Atlas

 

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 9.5/10 (2 votes cast)
Cloud Atlas, 2012, 9.5 out of 10 based on 2 ratings
5 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *