Blogosfera cinefila 17

S-au anunţat nominalizările la Oscar, aşă că multă lume vorbeşte despre filme. Ca să fim în rând cu premile, azi la blogosfera cinefilă o să menţionăm doar filme nominalizate.

Se pare că The Artist e marele favorit. Filmul regizat de Michel Hazanavicius a fost vizionat de mulţi cinefili printre care Jovi de la Filme Cărţi“E ciudat ca un film mut face atat valva la asa de multi ani de la aparitia “Cantaretului de jazz”. Sau poate nu este o surpriza, pentru ca, din cand in cand, Hollywood-ul are nevoie sa isi readuca aminte de vremurile de mult apuse. De data aceasta, favoritul la mai multe premii Oscar in anul 2012 vine de la o coproductie franco-belgiana, un film care este laudat in toata miscarea cinematografica pentru lucruri care… s-au facut de multe ori inaintea sa. Dupa parerea mea, este in mod sigur o exagerare si este un film care va trece ca vantul pentru a fi de prea putine ori amintit in urmatorii ani.”, Rontziki“Văzând acest film, mi-am dat seama cât de multe se pierd uneori în timpul vizionării unui film obişnuit, detalii pe care nu apucăm să le observăm, momente şi emoţii neexploatate suficient…poate că nici regizorii nu se concentrează suficient pe detalii, aşa cum a făcut-o Hazanavicius în The Artist.” şi Adina – “The Artist e de o raritate aproape teribilistă în peisajul cinematografic postmodern (hipermodern sau ultramodern), este un underdog salvat miraculos de castrarea ultra-ecranului, un ecran global hipertrofiat de atâta hiperbolizare tehnică. Plasarea bildugs-poveștii clasice, metamorfice, pe meterzele modernității recente este un truc scenaristic infailibil, el generează acel coupe de foudre colectiv ce poate fi uzat (atunci când filmul e mai mult decât propria sa poveste) drept apanaj pentru un substrat  ideologic, didacticist, un substrat pe care The artist nu-l ratează. Ba și-l dosește atent, proporționat, sub faldurile seducător-volatile ale țesăturii narative.

Cei de la Raluk sunt primii care vorbesc despre The Descendants, un alt favorit. Din fericire cu puţine cuvinte de lauda: “Nu-l vad pe The Descendants devenind un film cult, ba chiar prezic ca pana la Oscarurile lui 2013 – cel tarziu – am si uitat de-acea drama care se vroia dulceago-comica si indie-esca regizata si co-scrisa de Payne. Se pozitioneaza undeva in marea de filme realiste care au luat-o pe urma creaturilor cu adevarat independente – aceste indigouri au buget de Hollywood si-l cheltuie pe actori cu lipici la Oscar si locatii exotice”

Poison Whiskey ne vorbeşte despre filmele de animaţie şi ne suprinde cu ceva plăcut, Une vie de chat: “Una dintre nominalizările surpriză la Oscar-urile de anul acesta a fost mențiunea pentru acest foarte puțin cunoscut film franțuzesc în categoria Cel Mai Bun Film de Animație, luând efectiv locul ”Aventurilor lui Tintin”. „Une vie de chat”/”A Cat in Paris” este primul lungmetraj al echipei Felicioli-Gagnol. Începutul filmului impresionează negativ prin excesul de detalii în ceea ce privește plot-ul: avem o pisică, care noaptea este complicele unui spărgător simpatic, iar ziua se gudură pe lângă o fetiță care nu vorbește, a cărei mamă este polițistă și trebuie să îl prindă pe gangsterul care i-a ucis soțul, ignorându-și astfel fiica ș.a.m.d. Meritul realizatorilor este că, odată prezentată toată expozițiunea stufoasă, filmul te antrenează într-o cursă pe acoperișurile Parisului, în care viețile personajelor par să fie cu adevărat puse în pericol, totul culminând cu o extraordinară secvență fantastică, în care Colosul din Nairobi (MacGuffin-ul filmului) își face apariția printre clădirile orașului. Și totul se termină în aproximativ 60 de minute – filmul nu este chiar un tur de forță, dar nu este plictisitor niciun moment.

Şi noi am vizionat The Descendants şi The Artist, aşa că săptămâna aceasta o să vă oferim şi recenziile.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
One Comment

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *