Battle Royale

Battle Royale
R: Kinji Fukasaku
Release:  2001
Durată: 1h 54 min.
Gen: Dramă

The Hunger Games a făcut mare vâlvă şi încă mai face deşi originalitatea poveştii este contestată de  creatorii Battle Royale, un film extrem de asemănător cel puţin la nivelul plotului. Ideea de bază a ambelor filme e aceeaşi – câţiva tineri captivi pe o insulă nelocuită se luptă între ei pe viaţă şi pe moarte ca în final să supravieţuiască numai unul – diferenţele fiind doar la nivel de personaje şi efecte speciale. Spre deosebire de japonezi, americanii au ştiut cum să umple mai bine nişte goluri lăsate de japonezi, astfel încât marketingul să iasă pe plus. Dacă în Battle Royale contextul social nu este detaliat (nu primim prea multe informaţii despre societate, despre contextul politic) cei din Hunger Games au grijă să ierarhizeze o societate nouă şi să o împartă foarte bine pe districte. Efectele vizuale îţi iau ochii în Jocurile Foamei, în schimb Battle Royale impresionează prin lipsa acestora şi prin prezenţa unei lumi colorate în gri. O lume cenuşie sumbră, violentă, o lume care nu priveşte violența ca un spectacol firesc.

Diferențele continuă şi parcă The Hunger Games ar ieşi un pic pe plus. Personajele interacţionează mai bine cu publicul, devin mai uşor plăcute şi te pot convinge prin diferite trăire. Nici cele din Battle Royale nu se lasă mai prejos. Avem şi aici o poveste de dragoste, un personaj negativ prezent numai de dragul de-a ucide şi mici alianţe. Când vine vorba de a lăuda producţia japoneză, trebuie să vorbim despre violenţă. La acest capitol japonezii sunt peste americani pentru că de la bun început violenţa face parte din ritmul filmului. Nu există momente de pauză, nu există falsitate, nimeni nu-i dădăceşte pe elevei ca apoi să-i pună să se omoare între ei. Crimele începe înainte de joc şi cei panicaţi, neastâmpăraţi sunt pedepsiţi violent de către instructor. După ce bătălia începe, sângele este o prezenţă constantă. Inocenţa părăseşte scena şi Ares coboară pe insulă pentru a degusta din sângele celor tineri. Moartea stă la colţ şi pe alocuri trupurile ciuruite de gloanţe se ambiţionează să nu cadă. Furia, setea e constantă şi combatanţii chiar par nişte războinici adevăraţi. Norocul este mai bine exploatat tot în Battle Royle, unde spre deosebire de Jocurile Foamei nu este influenţat de sponsori sau de capacităţile fizice ale concurenţilor. Aici fiecare combatant primeşte o geantă şi doar norocul influenţează conţinutul. Cu toate acestea în ambele filme se observă clișeul personajului negativ, echipat mai bine decât orice alt combatant. Între peisaje nu există diferenţe mari, interacţiunea dintre personaje e cam aceeaşi iar spectacolul violent e mai sadic în Battle Royale.


Adunătura de elevi reprezintă tipologii bine ales. Avem de-a face cu tocilari capabili să intre peste sistemul armatei, cu câteva vedete ale şcolii, cu nişte grăsani batjocoriţi de toţi şi cu timidele domnişoare mereu în umbra celor puternice şi sociale. Tipologia delicventului nu lipseşte şi nici Romeo şi Julieta nu dispar din peisaj. Spectacolul sadic e mai scurt, însă avem o doză concentrată care să mulţumească pe multă lume.

Între Battle Royale şi Jocurile Foamei sunt diferenţe remarcabile, dar şi asemănări. Filmul japonez poate satisface gusturi mai pretenţioase în schimb ce producţia american satisface un public mai larg. Sfatul meu e să le vizionaţi pe amândouă şi să le apreciaţi pentru ce oferă fiecare film.

Notă: 8/10
Trailer Battle Royale

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
2 Comments
    • m@ri@n
      | Reply

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *