The Awakening 2011 recenzie

The Awakening

Despre egoismul fantomesc…

8/10

Articol scris de Anca G

Tot consumatorul de filme știe că englezii se pricep ca nimeni alții la poveștile cu fantome derulate în conace fency pe care se cațără iederă verde. De-alea înconjurate de-un gazon perfect, de niște garduri vii perfect tăiate și încadrate de un cer cenușiu perfect. The Awakening este filmul precursor al lui The Woman In Black care descrie foarte bine elementele tipice cinematografiei engleze din punct de vedere vizual și, fie vorba-ntre noi, nici la capitolul regie, respectiv acting nu stă prea rău… Regia e semnată Nick Murphy, care, după câte se vede, e un mare iubitor de case – a mai regizat și The Edwardian Country House (2002), iar în rolul principal o avem pe Rebecca Hall, cunoscută din titluri precum The Town, Dorian Gray, Vicky Cristina Barcelona sau The Prestige. Toate detaliile ne dau garanția unui film serios. Dar hai să urmărim povestea…

Cică era odată, în Londra anului 1921, o cucoană vânătoare de fantome  (unfortunately, nu călătorea în Mistery Machine și n-avea nicio legătură cu Sam și Dean Winchester), pe numele ei Florence Cathcart (Rebecca Hall), e chemată de-un nene să inspecteze o școală suspectată de bântuiri. Se pare că unul dintre puștii care învață în institutul cu pricina a fost găsit mort, iar de moartea lui e legată o serie de apariții ale unui copil decedat în aceeași clădire acum mulți-mulți ani. După ce face nazuri specific feminine, Florence ajunge să-și instaleze catrafusele în institutul despre care află că e de fapt un internat. Drumul pe care-l face cu mașina e filmat într-un mod foarte fain, care-mi aduce aminte de drumul Expresului de Hogwarts din Harry Potter – mor după cadrele cu trenuri/mașini în mișcare!

Băieții care învață aici sunt ba orfani, ba au părinții la Cucuieții din Deal, și sunt care mai de care mai ciudați. Apogeul ciudățeniei pare să fie Tomas, un puști destul de vorbăreț, care stă non-stop după fusta supraveghetoarei Maud – mare atenție la ăștia doi!

Tanti Florence se poartă ca și cum ar face parte din gașca lui Scooby-Doo: întinde capcane, agață clopoței, presară pudră, doar-doar o prinde „stafia”. Și o prinde. Biata stafie, pare-se, e un biet băiat cu o pungă pe cap, speriat de un prof din institut. „Fantoma” în cauză l-a speriat cam rău pe colegă-su, care ieșise pân la WC, și pe urmă l-a lăsat să decedeze în voie… Mister elucidat. Wait, what?! Când ați mai văzut voi vreun film în care misterul să fie dezvăluit în prima juma de oră?!

Neah… Florence, dacă ar fi fost medic, ar fi dat numai diagnostice eronate. Mândră nevoie-mare că a prins „stafia”, femeia se hotărăște să plece, pierderea port-țigaretului în lacul din apropiere, căzătura în același lac și viziunile fantomatice ale unui copil și unui bărbat cu baston o conving să rămână.

De-aici, lucrurile se precipită și/sau devin mai interesante sub aspect vizual (a se vedea scena în care Florence trage cu ochiul la domnul prof abia ieșit din duș sau felul cum acesta o „liniștește” după o întâlnire cu stafiuța). Copiilor li se dă drumul de la școală, astfel încât clădirea să-i stea la dispoziție lui Florence și micilor ei capcane pentru fantome. Nu rămân în instituție decât vânătoarea de fantome, proful, un îngrijitor, Maud și Tom, care se simte extrem de atașat de Florence.

Femeia are din ce în ce mai multe întâlniri cu fantoma, care o conduce prin toate cotloanele casei, iar pe noi, prin niște scene destul de creepy. Am salutat găselnița cu căsuța de păpuși care imită în cele mai mici detalii școala și personalul ei – nota 10 scenaristului și regizorului – și mi s-a cam zburlit părul la vederea chipului schimonosit al puștiului fantomatic. Toată lumea e îngrozită… și are de ce!

Toată lumea, mai puțin Tom, care joacă liniștit ping-pong de unul singur în timp ce ceilalți se strofoacă s-o ajute pe Florence.

Și totuși… de ce Maud nu întoarce capul când vorbește cu Tom? De ce proful nu vorbește cu Tom niciodată și se poartă de parcă băiatul n-ar fi acolo? De ce are Florence viziuni cu un bărbat cu baston, când casa e suspectată doar de vizita unui băiat? De ce femeia nu spune instituției niciodată școală, ci casă? Și mai ales… de ce proful îi spune lui Florence că nu e nici un copil în școală?!

The Awakening nu e un horror, ci o poveste dramatică. O poveste despre frica de a rămâne singur, despre dorința de a avea lângă tine persoanele dragi, cu orice preț. Nici un personaj nu este cel pe care ni l-a prezentat regizorul la început, fiecare ascunde durerea, vina și misterele proprii.

Accentele muzicale se potrivesc perfect decorului posac de sătuc englezesc, casa e o superbitate lucrată până-n cele mai mici detalii, iar atmosfera te prinde până-n ultimul moment. Nicio secundă în plus sau în minus, nici un cadru rămas fără semnificație.

The Awakening primește de la mine un 8 din 10, iar dacă se nimerește să-l vedeți într-o zi ploioasă, e posibil să facă chiar și-un 8 jumătate de la voi!

Trailer

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 8.5/10 (4 votes cast)
The Awakening 2011 recenzie, 8.5 out of 10 based on 4 ratings
3 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *