Argo

recenzie argoArgo – Argo fuck yourself

Argo e probabil cel mai bun film al anului. Nu spun asta doar ca să prind valul(cam toată lumea în laudă) ci pentru că Argo chiar e un film bun, un film care te ţine cu sufletul la gură de la început şi până la sfârşit. Ba chiar în ultimele 40 de minunte tensiunea e mereu în creştere, încât scaunul din sala de cinematograf devine insuportabil. Îţi vine să te ridici, să-ţi muşti degetele de la mână ca şi când echipa preferată e pe punctul de a executa penalty-ul decisiv într-o finală de importanţă majoră. Pentru toate acestea trebuie să-i mulţumim lui Ben Affleck un regizor extrem de talentat în care am avut încredere chiar şi când lumea în hulea. Ben regizorul e diferit faţă de Ben actorul, ştie să-şi imprime stilul, ştie să se facă remarcat prin ceva anume. Spre desosebire de regizor, actorul e linear şi chiar dacă-şi face treaba perfect nu străluceşte. Cu The Town, Ben Affleck a fost aproape de a străluci, dar acum cam toate drumurile îi sunt deschise. Argo e complex, tratează un subiect sensibil, are un scenariu inteligent bazat pe o poveste reală, serioasă şi mai beneficiază şi de câteva interpretări excelente într-un film în care soarele nu străluceşte doar desupra unuia.

Argo e un thriller politic de excepţie, un film cu o poveste despre CIA, despre un conflict diplomatic, rezolvat cât se poate de fantastic. Povestea începe la sfârşitul anului 1979, undeva în Theran. Datorită unor probleme interne în care şi-au vârât nasul şi americanii, populaţia iraniană iese pe stradă şi se manifestă violent împotriva celor care-l adăpostesc pe fostul conducător. Ambasada este luată pe sus de către manifestanţi, cincizeci şi doi de membrii sunt luaţi prizonieri, în timp ce alţi şase reuşesc să fugă şi să se adăpostească la casa amabasadorului canadian. Viaţa le este în pericol, mai aleş că miliţiile iraniene vor să dea un exemplu. Pentru a-i scoate din casa, CIA-ul apelează la cel mai bun om al lor, Tony Mendez (Ben Affleck). După ce ascultă câteva planuri indioate, Tony vine cu ideea unui film fals(Argo). Un film inexistent, susţinut de un regizor şi de presă care urmează să fie filmat tocmai în Iran. Ideea sună destul de ridicol, dar într-o lumea care nu mai înghite deloc sâmburele american, salvarea e Hollywood-ul. Această oază de imaginaţie vie e capabilă să liniştească pe oricine şi să pună cu botul pe labe chiar şi pe cei mai fioroşi torţionari. Planul lui Mendez este iniţial luat peste picior, dar cum nimeni nu are o ideee mai bună, primeşte aprobare.

Urmează o incursiunea în lumea Hollyowodului, cu câteva replici destul de amuzante. Febra filmului cuprinde rapid lumea şi ca totul să fie real se apelează la actori şi la presă, singura forţă capabilă să vândă orice minciună fără să-şi bage nasul prea adânc. Când detaliile sunt puse la punct, Tony pleacă în Iran pentru a-şi salva compatrioţii. Din acest moment începe un joc plin de tensiune, miza fiind viaţa fiecăruia. Dacă minicuna cu filmul cade, toţi şase împreună cu Tony urmează să fie executaţi, iar dacă reuşeste cei şase sunt salvaţi.

Argo

Argo străluceşte datorită poveştii, datorită interpretării şi datorită faptului că are umor. Ben reuşete prin Argo să ia subtil peste picior CIA-ul, presa, doctrinele politice şi in mod special pe cei implicaţi în lumea filmului. Nu aduce jigniri, dar provoacă o ironie inteligentă. Pe lângă aceste lucruri, Argo impresionează la costume şi machiaj. Începutul anilor 80 este redat perfect prin costumaţie (zici că am deschis garderoba lui tata plină de parpalace, pluovere gri sau maro) şi ţinută. Mustăţile, frezurile, gesturile sunt excelente şi te duc cu gândul la perioadă mustăcioşilor şi a celor care poartă ochelari cu rame groase, fară a mai fi nevoie şi de altceva. Exteriorul din Argo este agitat, aglomerat, mai mereu în conflict, dar lucru asta place. Mulţimile revoltate te hipnotizează, aglomeraţia din bazar te sperie şi-ţi dă un sentiment de claustrofobie, un sentiment trăit probabil de toţi cei şase care au stat zile întregi în casă şi în pviniţă. Lângă aceste aspecte pozitive îşi face loc şi interpretarea. Ben Alffleck îşi face treaba perfect deşi nu străluceşte. Adevăratele vedete sunt Bryan Cranston(şeful lui Tony) şi Alan Arkin(regizorul lui Argo) absolut fenomenali cu două personaje complexe dar nu foarte prezente.

Argo e cel mai bun film al sfrâşitului de an, de fapt cam cel mai bun film al anului. E un thriller politic plin de tensiune, presărat cu umor şi interpretare de calitate. Un film pentru public, pentru presă şi pentru critici. O plăcere cinematografică cum nu prea am văzut anul acesta.

Notă:9,5/10

Trailer

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (2 votes cast)
Argo, 10.0 out of 10 based on 2 ratings
7 Comments
    • m@ri@n
      | Reply
    • m@ri@n
      | Reply
    • m@ri@n
      | Reply
  1. m@ri@n
    | Reply

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *