A Royal Affair

a royal affair

A Royal Affair, 2012

En kongelig affære

By Anca G

Doctorul meu recomandă cel puțin un film nordic la două luni. Limba exotică, imaginile tăioase și întunecate specifice unei lumi mai aspre, și din punct de vedere cinematografic, nu numai climatic, actorii care nu-s culeși de regizori după mutrele drăguțe mă atrag de fiecare dată. Iar dacă din echipa de producție face parte și Lars Von Trier, atunci chiar că n-am cum să rezist unui film din nordul bătrânului continent.

Așa că să-i dăm bătaie, copii, și să urmărim A Royal Affair/ En kongelig affære, producție daneză, 2012, în regia lui Nikolaj Arcel care-a fost și scenarist la The Girl With The Dragon Tattoo, (varianta nordică), și care mai are în portofoliu, în calitate de regizor, o grămadă de titluri care fac cu ochiul. Filmul a fost turnat în Cehia, după un scenariu realizat de von Trier (despre care, sper eu, nu mai este nevoie de detalii). A Royal Affair este și propunerea Danemarcei la premiile Oscar 2012, deci ar cam trebui să începem să-i urmărim traiectoria în lumea cinematografică.

Povestea este una inspirată dintr-un fapt istoric real, și anume alunecarea Danemarcei spre epoca Iluminismului, într-o perioadă în care pedepsele corporale, relațiile de vasalitate, accesul interzis la educație pentru marea masă a populației păreau că nu mai pot fi niciodată înlăturate.

Pe scurt, Caroline Mathilde, englezoaică, ajunge regina Danemarcei tocmai în momentul în care două modalități de a privi lumea se află în duel: feudalismul Evului Mediu și vizionarismul Iluminist. Rafinată, educată, Caroline strâmbă din nas atunci când cenzura daneză refuză să-i aducă la palat romanele și eseurile lui Voltaire sau Rousseau, dar și atunci când dă cu ochii de soțul său, regele. Christian VII este un specimen de rege. Cu un comportament și o privire de nebun, cu niște rafale de râs dintre cele mai haotice, Christian își întâmpină soția doar fizic, căci mental, este tot prins în lumea lui în care are libertate absolută și în care unica forță a autorității este câinele. Pe care, apropo, Christian are o tentatică de a-l face mambru al Consiliului Danemarcei. Și ce să mai spunem despre cunoașterea și îndeplinirea datoriilor de rege, când Christian semnează orice act i se întinde, fără să-l citească, și se simte îndreptățit să ceară voie curții ca să poată vizita camerele reginei?!

Christian nu e singura figură exotică de la curte, căci în spatele lui scrutează privirea ageră a mamei sale vitrege și a fiului acesteia, care abia așteaptă un pas greșit din partea nebunului ca să-l poată detrona și să-și instaureze odrasla pe tron.

Cu un asemenea soț, nu e de mirare că regina Caroline începe să-și mute privirile și spre alte orizonturi masculine, chiar dacă rămâne gravidă cu Christian și îi dăruiește un băiat câteva luni mai târziu. Din cauza fițelor din ce în ce mai surprinzătoare ale regelui, curtea găsește de cuviință să-i angajeze un medic, pe neamțul Johann Struensee. Cultivat și fermecător, cu o bibliotecă ascunsă, prlină de cărți de factură iluministă, Struensee i se bagă repede pe sub piele (la figurat) și pe sub haine (la propriu) reginei. Ideile lui vizionare despre libertatea umană, despre abolirea pedepselor corporale aplicate de nobilime, țărănimii, despre accesul la educație care trebuia să fie permis tuturor cetățenilor danezi, indiferent de clasă socială, despre ateism și ridicarea cenzurii o farmecă pe regină, care simte din nou că trăiește, alături de doctor.

Însă șarmul doctorului nu e remarcat doar de regină, ci și de Christian însuși, care, alături de Struensee dă în sfârșit un sens nebuniei sale: regele nu e nebun. Un nebun e doar o mască ce demască, un observator atent al realității care alege calea nebuniei pentru a o arăta fără să fie acuzat. În fapt, Christian este doar un iluminist excentric (îi scuzăm și faza cu avansarea în grad a câinelui), care simte din nou pulsația vieții alături de docctorul Struensee. Ba mai mult, doctorul este cel care îl învață pe Christian cum să devină rege. îi reformulează ideile astfel încât să fie primite de curte, îi vâră ușor alte idei libertine pe sub piele care sunt transformate în legi și puse în aplicare se Consiliu, astfel că Danemarca devine în scurt timp o insulă de iluminism în negrul ocean european al Evului Mediu. Doctorul devine în scurt timp, cel mai bun prieten al regelui și amantul reginei.

Toate bune și frumoase. Dar ce se întâmplă atunci când regina rămâne gravidă a doua oară? Și mai ales, când tatăl copilului nu e un blond excentric încoronat, ci chiar Struensee?

De-aici începe partea interesantă a filmului.

A Royal Affair își face excelent treaba în calitate de ecranizare a unui fapt istoric. De la costume, până la personaje, totul pare autentic. Jocul regelui nebun, interpretat de un student danez la actorie te prinde până în cele mai mici gesturi, iar subtilele zâmbete ale reginei și ale doctorului fac mai mult decât 100 de replici scrise de scenariștii de la Hollywood.

Personajele sunt foarte bine conturate, dar parcă aș fi vrut să văd mai mult contrastul între țărănimea săracă și fala și luxul nobilimii, contrastul dintre cele două lumi fiind tocmai motivația necesității unei schimbări în legislația daneză. Ce-i drept, avem cadre cu șobolani mișunând prin piețele țărănimii și muncitorimii și cu țărani torturați până la moarte, dar aș fi vrut mai mult – sunt eu sadică.

Propunerile europene la Oscar sunt de obicei cele mai interesante filme din competiție, astfel încât vă sfătuiesc să nu ratați nicio ocazie de a vă clăti ochii cu astfel de producții. A Royal Affair primește de la mine un 8 din 10 și muuulte succesuri! Nu mai multe decât cele transmise lui După dealuri, să ne-nțelegem! 😀
Trailer

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 9.7/10 (3 votes cast)
A Royal Affair, 9.7 out of 10 based on 3 ratings
No Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *