Safe House D: Denzel Washington, Ryan Reynolds, Brendan Gleeson R: Daniel Espinosa Release : 10 Februarie 2012 US Box Office: $ 78,2 (până la data recenziei) Durată: 1 h 54 min. Gen: Acţiune Din când în când mai vizionăm filme de acţiune fără nicio substanţă, fără nicio strălucire,…
Începând e azi Anca va avea o rubrică noua intitulată Twisted Tuesday. În fiecare marţi, Anca vă va pregăti recenzii speciale cu care sper să vă încânte.
The Flowers of war e un film bun câtă vreme se axează pe război, pe confruntări, pentru că în rest scenariul lacunar face vizionarea destul de greoaie….
Life, above all e un film emoţionat, e o dramă despre curaj şi frică, despre boală, sărăcie, familie, societate şi tabuuri. Interpretarea e doar unul din punctele forte – Manayaka conduce filmul de la un capăt la altul, te impresionează prin maturitate şi prin forţă, pentru că nici regia nu se lasă mai prejos. Oliver Schmitz începe ciclul cu o înmormântare şi-l încheie cu una, dar până la final te mai surprinde cu cadre menite să amplifice drama.
Real Steel – over the top bonding with Rocky’s ambition. D: Hugh Jackman, Dakota Goyo R: Shawn Levy Release : 7 octombrie 2011 US Box Office: $ 84.9 M Durată: 2h 06 min. Gen: Actiune Filmele cu sport au ceva aparte chiar dacă multe din ele se pierd…
Days of Heaven e o poveste reuşită din punct de vedere vizual, dar seacă din punct de vedere emoţional. Malick putea reuşi mai multe cu această scenetă desprinsă parcă din biblie, dar nişte cadre reuşit şi o coloană sonoră bună nu pot compensa lipsa dialogului şi a unor personaje de care te poţi ataşa aşa cum cu uşurinţă a reuşit cu Badlands.
Badlands e un film cu personaje lipsite de emoţii, dar asta nu înseamnă că nu va provoca câteva. Interpretarea te încântă iar această aventură spre iad completează tabloul cuplurilor celebre care s-au iubit urmăriţi de lege.
Animaţia şi filmele străine sunt rubricile pe care le aştept cu sufletul la gură, atunci când vine vorba de Oscar. Şi cum fiecare an aduce suprizele lui, am zărit printre nominalizaţii lui 2012, două animaţii complet străine de mine: A Cat in Paris şi Chico and Rita. Zăbovesc cu câteva rânduri asupra acesteia din urmă, în speranţa că voi îmbia cititorii să o vizioneze cu acelaşi drag pe care l-am avut şi eu.
Psycho este un film care va rămâne mereu viu indiferent de câte remake-uri sau filme care au cam acelaşi subiect se vor face. Geniul lui Hitchcock, talentul lui Perkins şi a lui Janet Leigh vor rămâne de neegalat. Recomand vizionarea filmului pentru orice cinefil care se respectă.
50/50 este uşor de vizionat pentru că personajele transmit optimism şi putere, pentru că transformarea fizică şi psihică a lui Jospeh Gordon Levitt te convinge. Fără umor şi fără atitudine filmul era mult mai anost şi probabil mai greu de privit, dar aşa vizionarea e chiar un mic deliciu.
We need to talk about Kevin merita mai multă atenţie la premiile începutului de an. Regia şi interpretarea sunt punctele forte ale acestui film, în care singurele momente de normalitate sunt dictate de câteva cântece alese perfect. Chiar dacă poate părea greoi sau plictisitor, vă recomand să-l urmăriţi cu atenţie, pentru că We need to talk about Kevin nu e genul de film care să nu lase o mică amprentă asupra voastră.
La piel que habito este un film intrigant, dar după cum a mai spus în esenţă nu este nimic nou. Aveam parte de aceleaşi obsesii puse într-un scenariu diferit, într-o poveste capabilă să te ţină cu sufletul la gură până la sfârşit.
The Devil’s Double e o ficţiune despre grandomanie, despre despotism şi psihoza unui om care credea că totul i se cuvinte pentru că tatăl său conduce o țară. Filmul are substrat real, dar regizorul Lee Tamahori a optat pentru o poveste cu ritm de acţiune, umor şi mai puţină dramă
What’s your number se înscrie pe lista celor mai proaste comedii ale anului 2011. Dacă vreţi un pic de romantism şi câteva râsete mai bine revedeţi ceva plăcut decât să vă pierdeţi timpul cu ceva prost şi fără rost.
Groundhog day e una dintre cele mai bune comedii ale anilor 90 şi cu siguranță e un film care te binedispuse. Are umor inteligent, sarcasm, răutate, frumuseţe şi romantism, astfel încât poate satisface orice pretenţie.
The Descendants e un film bun despre familie şi valorile acesteia, despre reînnodarea legăturilor atunci când cineva drag dispare şi responsabilităţi noi apar. Din punct de vedre vizual filmul lui Payne e o încântare. Hawaii cu insulele sale sălbatice, cu munţii acoperiţi de o verdeaţă luxuriantă şi plaje curate ca lacrima, te hipnotizează. În rest mai că aş fi zis că The Descendants e un film de Cameron Crowe cu muzica de tip aloha şi nişte cămăşi urâte.
J. Edgar e un film decent cu interpretare bună. Din păcate despre o astfel de personalitate cu o carieră atât de lungă, lumea ar fi vrut să ştie mai mult, dar Eastwood s-a rezumat la câteva aspecte. Cariera mai presus de toate şi o viaţă personală negată din cauza fricii sau a ruşinii.
Despre Headhunters am auzit de la un prieten, un cinefil înrăit, dar anonim în blogosfera sau pe social media. Într-un minunat oraş nordic, facem cunoştinţă cu Roger Brown un specialist în recrutare, dar care îşi rotunjeşte veniturile furând obiecte de artă. Stilul de viaţă este presărat cu lux, iar soţia lui, o femeie decupată din revistele de modeling trebuie păstrată cu mulţi bani. Furturile sunt plănuite minuţios şi cu ajutorul unui prieten de la servicii de pază…
Aceeaşi familie, acelaşi spirit neliniștit, acelaşi film dar cu o altă cifră lângă titlul, Paranormal Activity 3. Dacă aţi reuşit să vă păstraţi răbdarea şi nervii la primele două părţi, atunci merită să aruncaţi o privire şi peste a treia parte, pentru că povestea coboară şi mai mult în trecut.
Promovăm filmele bune! Criticăm filmele proaste. Filme şi recenzii zi de zi. Vă aşteptăm zilnic pe blog şi pe pagina de Facebook pentru a discuta despre filme, pentru a face schimb de opinii şi pentru...
Recent Comments